Topinamburul

Tuberculii de topinambur sânt indicaţi persoanelor supraponderale, cu diabet, osteoporoză, afecţiuni digestive sau boli cardiovasculare

Aţi auzit de topinambur? Este o plantă al cărei rizom seamănă cu un cartof, are gust de gulie şi virtuţi de medicament. Foarte valoros în medicina naturistă, topinamburul are întrebuinţări diverse, de la ingredient culinar, până la leac pentru diabet şi afecţiuni digestive. Este un aliment de post, foarte apreciat în gastronomie pentru diversitatea felurilor în care poate fi gătit. Principala calitate a topinamburului este că ne ţine în frâu apetitul. În ţările vestice, această plantă-legumă este o adevărată senzaţie, deoarece tot mai multe persoane care o folosesc în curele de slăbire au obţinut rezultate evidente şi durabile.

Aşadar, puteţi ţine post slăbind sănătos cu preparate pe bază de topinambur.

Cel mai mare depozit de insulină din natură

          Helianthus tuberosus sau topinambur este o plantă medicinală şi un aliment gustos. I se mai spune măr-de-pămînt, morcov-porcesc, nap porcesc sau pară-iernatică. Are tuberculii asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, ca ghimbirul. Ca plantă, arată ca floarea-soarelui, cu care este rudă apropiată. Rizomii, partea preţioasă a plantei, sânt adesea folosiţi în industrie sau ca furaj, dar şi ca medicament, substanţele active din topinambur având rol în reglarea glicemiei, a colesterolului şi a microflorei digestive.

Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de până la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten (provitamina A). Inulina este un polizaharid natural unic, cu 95% fructoză. În afară de topinambur, inulina se găseşte în rădăcinile de cicoare, păpădie şi ale altor plante, dar în cantităţi mai mici.

Inulina are acţiune benefică de la nivelul stomacului până la tractul gastro-intestinal, unde se absoarbe în sânge. Leagă o mare cantitate de substanţe care nu sunt necesare organismului, ajutând astfel la eliminarea metalelor grele, a radionuclizilor, a colesterolului, a acizilor graşi, a diferiţilor compuşi chimici toxici. Inulina stimulează capacitatea de contractare a pereţilor intestinali, ceea ce accelerează curăţarea organismului de toxine şi reziduuri.

Leguma ideală în diabet

          La magazinele naturiste găsim tablete, capsule şi tinctură de topinambur, iar în hipermarket-uri, putem cumpăra tuberculi. Tratamentele se administrează în doze destul de mici, dar efectele sânt surprinzător de puternice. Prima afecţiune în care este indicat topinamburul este diabetul. Reglează secreţia de insulină şi previne accesele de hipoglicemie, care preced boala.

Cercetările au arătat că administrarea de topinambur duce la o scădere a valorilor glicemiei, dar şi la o stabilizare a acestora, atât la persoanele sănătoase, cît şi la cele care deja suferă de diabet de tip II. Curele cu comprimate se urmează conform instrucţiunilor şi durează o lună de zile. O cură ceva mai lungă, de trei luni, este necesară în caz de diabet de tip I, pentru reducerea progresivă a dozelor de insulină. Tratamentul are şi rolul de a preveni afecţiunile cardiovasculare grave, care sânt principalul pericol în cazul bolii diabetice.

Topinamburul reduce şi stabilizează tensiunea arterială, fiind de folos hipertensivilor. Totodată, scade valorile colesterolului rău. Astfel, sunt diminuaţi mult factorii de risc ai aterosclerozei. Această proprietate face ca topinamburul să fie ideal în profilaxia infarctului şi a accidentului vascular cerebral. Unul dintre efectele terapiei cu extracte de topinambur este şi reducerea procentului de trigliceride din sânge.

Stimulează imunitatea

          Răcelile şi alte infecţii pot fi tratate tot cu produse din topinambur. În paralel, se consumă iaurturi naturale. Administrarea topinamburului favorizează dezvoltarea în intestin a aşa-numitelor bacterii prietenoase, care stimulează sistemul imunitar. Astfel, organismul devine mai rezistent la infecţii respiratorii şi de alt tip. Infecţia cu Candida albicans nu rezistă în faţa acestei plante medicinale. Un studiu american a arătat că principiile active din topinambur, administrate intern, sînt un stimulator extraordinar al dezvoltării lacto-bacteriilor în tubul digestiv. Aceste bacterii inhibă dezvoltarea Candida albicans şi a altor ciuperci parazite. Pe de altă parte, aceeaşi plantă facilitează schimbarea pH-ului, de la unul acid, care favorizează dezvoltarea fungilor, spre unul alcalin, ostil acestor microorganisme. Pentru candidoza vaginală se aplică acelaşi tratament, iar suplimentar, se fac spălături vaginale, de 3-5 ori pe săptămână, cu infuzie călduţă de pelin. Tratamentul extern are rolul de a echilibra rapid flora locală, în timp ce cura internă cu topinambur stabilizează rezultatele şi previne recidivele.

Acţiune antitumorală şi hepatoprotectoare

Topinamburul are uşor efect laxativ, facilitează procesele digestive, permiţând echilibrarea florei intestinale. Asigură necesarul zilnic de fibre, fiind benefic în special persoanelor cu probleme digestive, vârstnici, diabetici, persoane obeze, cardiace. Planta luptă cu constipaţia, dacă se ţin cure de 2-3 săptămâni. Inulina din compoziţia topinamburului normalizează flora intestinală, stimulează peristaltismul intestinal, fiind un remediu blând şi totodată puternic. Are efecte excepţionale în cancerul la colon, stopând stazele, prevenind inflamaţiile intestinului şi chiar având o acţiune antitumorală directă. Indigestia şi dispepsia se tratează tot prin administrarea de topinambur, care sporeşte uşor secreţia de bilă şi de sucuri gastrice şi stimulează peristaltismul digestiv. Fiind bogat în calciu, rizomul acestei plante este recomandat persoanelor cu osteoporoză. Favorizează asimilarea acestui mineral din alte alimente, cum ar fi lactatele, migdalele, nucile, soia, broccoli, spanac, dacă este administrat înainte de fiecare masă. Topinamburul este recomandat şi în perioadele de efort fizic. Prin conţinutul de vitamine A, B, C, iod şi cupru, topinamburul contribuie la stabilizarea sistemului nervos. Măreşte debitul de urină. Atunci când e consumat crud, constituie un adjuvant excelent în tratarea acneei şi a unor eczeme. Planta are şi acţiune hepatoprotectoare.

Magiun, sirop şi suc

Frunzele de topinambur au un efect benefic asupra organismului, fiind foarte bogate în săruri minerale (calciu, fier, cupru). Aceste elemente, împreună cu clorofila, contribuie la îmbunătăţirea compoziţiei sângelui, la producţia de leucocite şi hematii, fiind astfel de folos anemicilor. Prin fierberea rădăcinilor se obţine un magiun foarte util în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii. O sută de grame de tuberculi se fierb într-un litru de apă sau de lapte, timp de un sfert de oră. Se strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se consumă patru ceşti pe zi. De asemenea, este recunoscută acţiunea expectorantă a siropului de topinambur, recomandat în tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor. Se scobesc câţiva rizomi şi se umplu cu zahăr. Siropul se colectează după câteva ore. Siropul se păstrează cel mult trei-patru zile, într-un flacon închis ermetic. Se iau patru linguriţe pe zi. Pentru „coacerea“ abceselor, furunculelor şi a panariţiilor: se coace în cuptor un topinambur spălat, necurăţat de coajă. Se zdrobeşte până la obţinerea unei paste şi se aplică sub formă de cataplasmă, fixându-se cu un bandaj. Se schimbă cataplasma de două ori pe zi. Extractul de topinambur este recomandat mamelor cu sugari pentru a mări lactaţia. Nu în ultimul rând, sucul proaspăt are calităţi remineralizante, diuretice şi de drenor al căilor biliare. Sucul crud, obţinut cu storcătorul de legume, normalizează aciditatea gastrică, grăbeşte cicatrizarea rănilor mici, calmează durerile de cap, dă energie, combate anemia, îmbunătăţeşte activitatea cardiacă. Se beau câte 200 ml de suc dimineaţa pe stomacul gol.

„Cartoful“ care taie foamea

          Faima topinamburului ţine de puterea acestuia de a scădea apetitul, fiind ideal în curele de slăbit. Pur şi simplu, un comprimat din această plantă poate ţine loc de gustare. Senzaţia de foame va mai dura maximum 30 de minute de la administrare, după care vom putea suporta mai uşor timpul până la masa principală. Topinamburul pare a fi un remediu predestinat curelor de slăbit. În cadrul unor cercetări recente, specialiştii germani au constatat că pacienţii care iau topinambur slăbesc cu 40% mai mult decât cei care încearcă alte regimuri. Explicaţia pe care au dat-o pacienţii care luaseră această plantă medicinală a fost simplă: „Nu ne-a mai fost atât de foame!“.

Topinamburul ajută enorm în controlul apetitului, dar nu poate face minuni fără efort din partea celui care vrea să slăbească. Mâncând în neştire, nu se poate slăbi nici cu topinambur, nici cu alt remediu. Planta are rolul de a ajuta persoanele supraponderale care urmează regimuri alimentare rezonabile, prin care vor slăbi puţin câte puţin. Rezultatele obţinute în timp sânt stabile şi fără riscuri pentru sănătate. Topinamburul reglează metabolismul lipidic, rămânând unul dintre cei mai eficienţi adjuvanţi în controlul greutăţii corporale. Nu s-au constatat efecte adverse. Dacă apar balonări sau dureri abdominale, remediul se poate lua cu un vârf de cuţit de pulbere de anason sau fenicul, plante care au efect carminativ.

O legumă care a venit din Lumea Nouă

Numele de topinambur provine de la tribul amerindian Topinambas, mare consumator al acestor tuberculi. Se spune că, în anul 1610, după ce au supravieţuit cu această legumă unei perioade de foamete, francezii au trimis această legumă în Europa. A fost foarte apreciată, astfel că, în 1615, până şi papa o consuma cu plăcere. Fiind atât de roditor, după 20 de ani, topinamburul se vindea la preţuri destul de accesibile. În secolul XVIII, cartoful a redus considerabil folosirea topinamburului. Iar în secolul XIX, a fost printre principalele plante de cultură folosite în alimentaţie şi pentru furajarea animalelor. În prezent, ţările mari cultivatoare de topinambur sânt Franţa, Scoţia, Norvegia, Marea Britanie, Ungaria, România.

Ceva dulce şi crocant

          Tuberculii de topinambur sânt căutaţi în arta culinară. Au un gust dulceag, datorită inulinei. Pot fi folosiţi în salate, fierţi în apă sărată sau prăjiţi. Multă vreme, rădăcina bulboasă nu s-a bucurat de nici o atenţie din partea gospodinelor, care au socotit-o o legumă a săracilor. Feluritele moduri în care poate fi preparat topinamburul au fost descoperite în timp. Astăzi, se fac budinci, chiftele, colţunaşi, plăcinte, dulceaţă, piure din topinamburi. Se usucă la fel cum uscăm cartoful, se murează asemenea verzei. Pentru supă sau pentru umplut, este bun topinamburul tânăr şi fraged, mai târziu devine lemnos. Iată o reţetă de post: Topinambur cu pesmet. Se curăţă 1 kg de topinamburi, se taie în felii subţiri care se opăresc cu apa clocotită. Într-o cratiţă, se încinge ulei, în care se pun feliile de topinambur. Se lasă la foc domol până când feliile sânt bine pătrunse. Se scot pe platou şi se toarnă deasupra pesmetul călit în prealabil. Se sărează şi se servesc fierbinţi.

De două ori mai mult zahăr decât sfecla

          Industrial, din tuberculii de topinambur se obţine alcool. Din suc se produce un concentrat de fructoză (40%), care este întrebuinţat pentru îndulcirea băuturilor, siropurilor, gemurilor, dulceţurilor, umpluturilor pentru bomboane, destinate bolnavilor de diabet zaharat şi cu dereglări ale metabolismului. Se mai prepară siropuri alimentare şi curative. Ca înlocuitor al zahărului, topinamburul este o materie primă promiţătoare. Un hectar de topinambur dă până la 12 tone de zahăr, adică de două ori mai mult decât un hectar de sfeclă de zahăr. Topinamburul e una dintre cele mai bune plante furajere. Contribuie la sporirea cantităţii de lapte la vaci şi la creşterea în greutate a animalelor tinere.

Ionuț Conon